acolpar
v. tr. dir.
a. 'inculper, accuser'
MystSEustG 100: L'autr'ier lo juge me vay penre / E me acolpavo, a tort, / D'ung home que det esser mort
VergCunsD 4a: Tot aquel que se ayra al seo frayre, sere acolpa al judici. Mas aquel que dire al seo frayre: Raca, czo es parolla enjuriosa, sere acolpa al cunselh.
VergCunsD 25b: E aquel lo qual quere la lausor humana perdre la devina, e aquel que vol esser lauda de li ome sere acolpa de Jhesu Christ.
BibCarpN 5ra: Non aucires, mas aquel que aucire sare acolpa al iudiçi.
NTestZurS 2v: Vos auues car fo dit a li antic non ocires e aquel que ocire sare acolpa al iudici.
b. a. a 'déclarer digne de [une peine]'
VergCunsD 4a: Mas aquel que li dire: Fol, sere acolpa a la pena del fuoc.
c. a. de 'déclarer digne de [une peine]'
VergCunsD 64a: Ilh volrian intrar en paradis… ilh an besogna de perdon, cum ilh sian acolpa de dampnacion eternal.
BibCarpN 5ra: mas aquel que li dire fol sare acolpa de la pena del fuoc